La vie en Corse!

Cap Corse

Stateam pe puntile feribotului spre Corsica si urmaream cum se pierd in zare Nisa si continentul. Se insera si in lumina apusului si huruitul motoarelor gandurile noastre isi croiau drum spre “Insula frumusetii” pe care urma sa o strabatem vreme de 2 saptamani. Incepeam aventura corsicana!
Traversarea Mediteranei de la Nisa la Bastia am facut-o in aproximativ 6 ore, iar pe feribot, incepusem sa identificam deja urmele corsicane. Capul de maur scoborat din Pavilionul Corsicii in sigla Corsica Ferries, berea corsa, cu aroma de castane – Pietra, Corse Matin, suvenirurile specifice – toate ne faceau sa realizam ca destinatia la care visasem de un an incoace era din ce in ce mai aproape. Apoi Cap Corse a aparut la orizont si desi noaptea venise deja, stateam cu totii pe punti, plini de nerabdare sa atingem pamantul Corsicii. Pe la 10 jumate, dupa ce feribotul nostru a aruncat ancora in Bastia, cele doua romance prezente in echipajul Corsica Ferries ne urau bun venit in Corsica!
util (!)
In treacat fie zis (si mai ales pentru cei care isi doresc sa ajunga in Corsica) ruta optima Bucuresti – Corsica este destul de dificil de gasit. Desi in Corsica exista 4 aeroporturi (plasate foarte bine in cele 4 colturi ale insulei), zborurile sunt scumpe si mai toate cu diferite escale in Franta continentala. Varianta feribot este mai la indemana, insa si aici trebuie avuta mare grija pentru ca si acestea circula dupa un orar dificil. Poate ca o varianta de luat in calcul este si cea rutiera, caz in care drumul cel mai scurt este via Italia. Oricum in Corsica o masina este indispensabila; prin urmare chiar daca ajungi in insula fara auto, acolo e musai sa inchiriezi una. Distantele nu sunt mari – diagonala Corsicii pe sosea fiind de aproximativ 200 km; dar si pentru mersul la plaja este necesara masina. Sunt o multime de plaje splendide ce inconjoara oraselele corsicane dar care pot fi la 5-10-15 km departare de oras. Drumurile sunt foarte bune, insa majoritatea sunt cu cate o banda pe sens, valurite si cu diferente de nivel consistente – de pe plaja in varf de munte la 2000m poti ajunge si in aproximativ o ora.

Dupa debarcarea in Bastia ne-am indreptat cu masina spre Porto Vecchio, vechiul port urmand sa ne fie baza pentru urmatoarele 2 saptamani. Prin urmare, desi am ajuns si in Ajaccio, Corte sau Calvi, majoritatea informatiile culese sunt din acea zona de sud-est a Corsicii – Porto Vecchio-Bonifacio.

Ile de Beauté

Vechii greci ii ziceau Callista Рpreafrumoasa, francezii si lumea moderna o recunosc drept Ile de Beaut̩ РInsula frumusetii. Citisem destule despre insula lui Napoleon. Acum drumul prin noapte nu ne arata prea multe prelungindu-ne astfel suspansul dar asteptam cu nerabdare zorile pentru a descoperi minunatele privelisti. Si am fost si noi la randul nostru surprinsi. Corsica este o insula a contrastelor. Munte si mare, orase forfotind de turisti dar cu propria viata ca si acum sute de ani. Modern si autohton. Nu stii unde sa-ti indrepti privirea sau obiectivul prima oara. Si noi am simtit asta cu ochii nostri :)
In Corsica peisajele naturale iti taie rasuflarea. Golfurile magice ascunse de paduri de pin cors. Plajele cu nisip fin si stanci aurii-roscate. Marea limpede de smarald langa care se inalta culmi muntoase de granit sau calcar, locuri salbatice abia umblate dar si orasele-citadela pline de turisti. Ceea ce are fara doar si poate Corsica este o frumusete salbatica si blanda in acelasi timp, pe care nu o vei uita prea usor.

Corsica – putina istorie
Corsica a apartinut Genovei, insa colonistii genovezi au avut mai degraba dificultati in a organiza insula – malaria si piratii nord-africani pe de o parte (in zona litorala) dar si spiritul de revolta al corsicanilor (prezent mai ales in zona montana), numarandu-se printre principalele pericole ale acelor vremuri.
De altfel, exista si o legenda conform careia nativii corsicani considerau pamanturile aflate pe malul marii periculoase (din cauza acelorasi pirati ce debarcau si jefuiau plajele lasand in urma lor malarie si foc) si prin urmare mai putin valoroase. Acestea erau lasate mostenire fetelor. Baietii primeau zonele din munti si asa se face ca astazi, cand situatia s-a schimbat aproape complet, femeile corse sunt cele care detin valoroasele zone de plaja din Corsica.
Tot de la aceasta ierarhizare sociala provine si o snoava ce aduce in prim plan un alt personaj corsican prezent in mai toate suvenirurile din Corsica, si anume magarul! :)

Se spune ca odata un corsican coborase din munti cu magarul lui pentru a-si lua sotie de pe plajele insorite. La intoarcere, magarul urca cu greu drumul de munte incarcat fiind si cu desagile pline de zestrea corsicancei. Din cand in cand se mai poticnea, si din cand in cand mai cadea cate o desaga din spinarea magarului. Corsicanul urca mai departe linistit numarand desagile pierdute, 1… 2… 3… La 3, acesta scoate pistolul si-l omoara pe magar. Tanara sotie s-a speriat si a inceput sa-l certe pe barbatul agresiv. Corsicanul insa si-a continuat drumul linistit numarand… 1 … :D

Corsica este organizata acum in doua departamente ce tin de republica franceza, insa Franta a ajuns in posesia Corsicii dupa ce pe la 1764 a fost cumparata de la Genova. Secolul 18 avea sa fie zbuciumat pentru corsicani, acestia incercand pe rand sa-si capete independenta fata de Genova sau Franta insa fara succes. Probabil ca aparitia lui Napoleon a lamurit apele si Corsica a ramas franceza pana in zilele noastre insa influentele culturale cuprind atat elemente franceze cat si italiene.
Limba corsicana este recunoscuta in Franta drept o limba regionala si este vorbita inca de 40-50% din corsicani. De altfel, peste tot in Corsica vei intalni placutele bilingve, iar pe unii dintre corsicani ii vei auzi vorbind intre ei in lingua corsa.

Porto-Vecchio

In 1564, citadela Porto Vecchio a fost reconstruita de genovezi deasupra unui fost port roman pozitionat excelent intr-un golf natural numai bun pentru ancorat. De la acest port roman – Portul Vechi – se pare ca ar veni si numele actual al orasului. Micuta cetate cu ale sale stradute intortocheate se afla pe o colina de granit, la 70 de m deasupra portului.

Portiuni din zidurile, bastioanele si portile citadelei genoveze inca se pot vedea si admira.

Astazi, Porto Vecchio este un oras de vreo 12.000 de locuitori (toata Corsica are 300k) iar vechea citadela a devenit centrul istoric.

In Place de la Republique – vechea piateta a citadelei ce este dominata de biserica St.Jean Baptiste, se aud clopotele ce bat linistit si diferit functie de evenimentele ce se petrec in cetate. Dimineata, cafenelele aduna localnicii pentru micul dejun si pentru o vorba in jurul unui jurnal Corse Matin, iar seara turisti curiosi se relaxeaza savurand o bere traditionala cu castane sau un pahar de vin rose.

Ritmul vietii in Corsica este diferit si animat sezonier. Jumatate de an, vara, Corsica este invadata de turisti, turismul fiind preocuparea actuala de baza a corsicanilor. De exemplu, populatia in Porto Vecchio ajunge si la 50k oameni pe timpul verii (si fara sa vina Le Tour cu caravana sa).

Pe langa turism insa corsicanii se mandresc cu stilul lor de viata si cu indeletnicirile lor. Produsele corse sunt mereu apreciate si chiar suprataxate. Pescuitul, extragerea sarii din apa de mare, prelucrarea plutei sau a pietrelor marine (coral sau granit rosu corsican), cresterea animalelor (porci, vaci, capre) sau cultivarea pomilor fructiferi (portocali, maslini, cedrat) sunt cateva din meseriile traditionale practicate de corsicani.

Evident, ce cauta majoritatea turistilor in Corsica sunt plajele scaldate de soarele mediteranean. Si in jurul lui Porto Vecchio poti gasi linistit o multime de plaje celebre sau mai izolate, astfel incat poti schimba locul de plaja chiar si in fiecare zi a sejurului, functie de preferinte. Am testat si noi plajele din Corsica si mai multe despre ele am povestit aici.

Iar cand te plictisesti de soare, mare si plaja, poti foarte usor sa schimbi directia catre munte! Porto Vecchio poate fi folosit si ca un excelent punct de plecare pentru calatoriile pe munte! Alta Rocca cu Col de Bavella si L’Ospedal sunt la aproximativ 50 km de port. Ruta cu pricina ne-a aratat alte minunatii neasteptate. Sate traditionale (Zonza sau Sartene sunt superbe), cascade cu ape reci si limpezi, lacuri intre paduri de pini sau varfuri crenelate ce se inalta pana spre 2000 m altitudine si imagini panoramice asupra golfului Porto Vecchio.
Noi am urcat pana la Aiguilles de Bavella – urmand ruta Porto Vecchio – L’Ospedale – Zonza – Bavella. Varful trecatoarei este marcat de statuia Notre-Dames-des-Neiges – cunoscut loc de pelerinaj.

Bonifacio
Citadela alba

Bonifacio se afla la aproximativ 30 km de Porto Vecchio si este poarta de sud a insulei. Se afla la aproximativ o ora de mers cu feribotul de Sardinia, insula italiana fiind separata de Corsica de Bouches de Bonifacio. Sardinia se zareste cu usurinta de pe inaltimile golfului Bonifacio. Dar mai mult decat atat, Bonifacio este fara indoiala perla Corsicii. Mi-e greu sa zic ce m-a impresionat aici mai mult, pentru ca de la intrarea in zona Bonifacio totul este splendid. De cum intri in zona portului, se observa pozitia naturala de invidiat a citadelei, aflate pe o limba inalta de stanca de calcar. Spre deosebire de Porto Vecchio, unde granitul este roca de baza, aici calcarul alb este predominant. Iar calcarul fiind o roca moale, vantul a lasat urme adanci in peretii inaltimilor din Bonifacio creand diferite forme si adancituri in peretii exteriori ai promontoriului. Bonifacio se pastreaza intact de sute de ani nefiind vreodata cucerit. Imposibil de acostat dinspre Bouches de Bonifacio, singurul acces spre citadela este Golful portului aflat intr-un soi de fiord la baza citadelei construite semet in varf de stanca, acesta fiind usor de aparat de pe inaltimile din jur.
Am vazut si revazut Bonifacio, in diferite lumini – de dimineata, amiaza sau seara si din diferite unghiuri si am ramas fermecat de oraselul alb sapat in calcar, de zidurile si de stradutele inghesuite, de portul plin de veliere si iahturi.

Bonifacio – fotografii

Ajaccio
Orasul imperial – locul natal al lui Napoleon

Cine n-a auzit de Nabulione Buonaparte? :D Ei bine acest personaj celebru in toata lumea, cunoscut mai ales sub numele de Napoleon Bonaparte, s-a nascut in Corsica, la Ajaccio – actuala capitala a insulei. Nu aveam cum sa nu mergem la aceasta intalnire cu istoria.
Asa ca, am pornit pe drumul de coasta dinspre Porto Vecchio, inconjurand Corsica prin sudul ei, pe o sosea valurita ce separa muntele de mare, prin Sartene – Propriano – Ajaccio. Aproximativ 140 km.
Ajaccio este cel mai mare oras al insulei si respira aerul imperial din toti porii. N-ai cum sa ratezi vreo locatie pe unde s-a preumblat Napoleon pentru ca sunt destul de bine semnalizate, desi noi am avut surpriza sa intrebam la centrul de informare turistica despre adresa casei memoriale si sa fim trimisi … “cam pe aici pe undeva” :D . Odata ce te familiarizezi cu orasul insa, te poti descurca destul de usor si fara informatiile pretioase oferite de info center.

Corte
Capitala Corsicii independente pe vremea unui alt mare erou corsican – Pasquale Paoli.

Corte se afla in munti, in inima Corsicii, pozitionarea sa avand menirea, cel putin in epoca si vrerea lui Paoli de a uni pe corsicani in jurul acestui centru fortificat. Paoli este cel care a impus si drapelul Corsicii – Capul de maur pe fond alb.

Corte a ramas un simbol al spiritului rebel corsican si nu ai cum sa-l eviti fiind intersectia diagonalelor dintre orasele mari ale insulei Ajaccio-Bastia si Porto Vecchio-Calvi.

Mai multe fotografii din Corsica puteti gasi pe profilul de facebook (linkurile mai jos).
Prezentarea echipelor – Le tour 2013 – Porto Vecchio
Grand Depart – Le tour de France 2013
Ajaccio

sau profilul google+ (linkurile mai jos)
Pisici corsicane
Corte-Calvi
Porto Vecchio
Bonifacio – fotografii
Le tour 2013 – Prezentarea echipelor

Sau sectiunea de pe thevert.ro dedicata Turului 2013
thevert.ro – Le Tour de France – Corsica 2013
Bucataria corsa

Articole corsicane in pregatire:

Plajele corsicane – Porto Vecchio


Did you like this? Share it: