Despre cum a devenit Turul Frantei o pasiune


Candva demult, in vremurile in care TV-ul era folosit ca suport de mileuri si/sau bibelouri si singura televiziune din viata romanilor era TVR-ul, pe cand internetul era o prezenta doar in mediile universitare anglo-saxone, tatal meu m-a luat de mana si m-a dus sa intampinam trecerea Turului Romaniei prin Piatra-Neamt. Habar n-aveam ce inseamna o caravana ciclista sau pentru ce se fugareau respectivii insi pe bicicletele lor curbate… Priveam mirat, dar aclamam impreuna cu putina lume adunata pe marginea drumului trecerea colorata. Eram un copil caruia ii placea sa hartaneasca bicicleta de origini rusesti pe maidanele orasului sau ale satelor pe unde copilaream vara de vara… Mai apoi, departe de ce insemna ciclismul de sosea sau cel putin in forma organizata, am pastrat contactul cu acest sport prin intermediul presei sportive scrise. Dar stirile se rezumau la o caseta parca special conceputa pentru a fi evitata de privirile cititorilor.
Dupa ’90, televiziunea romana libera a inceput sa transmita pe 2 canale, iar pe TVR2, in vremea Turului Frantei, au aparut primele rezumate TV cicliste ale Marii Bucle. Un rezumat de jumatate de ora transmis dupa 12 noaptea. Era taman inceputul erei Indurain. In ’91, Greg Le Monde era favoritul si castigatorul a 3 tururi, asa ca venea relaxat pentru a-si adjudeca a patra victorie. Pana in etapa a 12-a totul parea in tipare, cand, pe catararea mitica – Tourmalet – Indurain a aparut de nicaieri si i-a luat 7 minute lui Le Monde, castigand ulterior turul acelui an. Desi nu pricepeam foarte multe despre lumea incalcita a ciclismului, Big Mig a fost primul meu favorit din lumea ciclista. Nu a avut rival in perioada in care a concurat. Desi a fost contemporan cu Marco Pantani si Richard Viranque. Din pacate nu mai retin cine comenta acele rezumate pe TVR… inca mai caut pe net momentele alea de istorie, dar se pare ca si internetul are limitele lui.
Apoi Eurosportul a ajuns in Romania, si Le tour a inceput sa fie transmis in direct, etapa cu etapa. De prin 1997-98, cei doi Radu – Banciu si Naum – au deschis inimi si minti catre acest fenomen. Si sunt convins ca nu gresesc cu nimic daca afirm ca practic, in Romania, Le tour se confunda cu cei doi R; generatie mea a fost marcata de acele transmisii ale unui sport pre putin mediatizat in ro. Era un spectacol total pe care cei doi reuseau sa-l promoveze si sa-l faca inteles de mii de spectatori, desi perioada ciclista peste care s-au suprapus concide cu perioada Lance Armstrong. Asadar, misiunea lor nu a fost usoara, insa si-au indeplinit-o cu brio, cu daruire si pasiune. Au fost 10 ani negri pentru ciclism, cu foarte multe probleme legate de dopaj, cu multe nume sonore care picau etapa de etapa, dar care au fost indulciti, cel putin pentru noi romanii, de catre cei doi. Privitorii romani ai acelei perioade, sunt convins ca au ramas in memorie cu peiorativele de Patron, Urs si Pirat… Dar si cu etapele memorabile de atacuri dintre acestia de pe Mont Ventoux sau Alpe d’Huez. Dar mai ales cu aceasta pasiune: Le Tour!
Dupa 2008, grila Eurosport s-a diversificat si ciclismul a inceput sa fie din ce in ce mai prezent. Diferitele clasice, criterii, Turul Italiei sau al Spaniei, pe langa cel al Frantei, campionate mondiale s.a. Pe multe din acestea le priveam cu detasare, uneori strict pentru finalurile de etape sau diferitele catarari spectaculoase sau mai mult dintr-o dorinta de informare. De fapt asteptam vara, Turul. Emotia maxima a fost si a ramas Le Tour.


Did you like this? Share it: