Campionul

Campionii – mari sau mici – spuneti-le cum vreti voi, clasati-i cum vreti (eu cred ca ei nu trebuie vreodata clasati), au ajuns campioni si vor ramane campioni indiferent de adulatia sau oprobiul publicului larg. Acesta trebuie sa fie singurul lor merit. Au ajuns sa fie cei mai buni in domeniul lor datorita muncii si talentului lor si astfel, s-au autopropulsat in atentia publicului. Au vrut ei sa devina modele de viata sau repere morale? Nu cred. Ei au vrut doar sa devina (probabil) cei mai buni. Uneori prin orice mijloace. Si dupa mine abia aceste orice alte mijloace sunt de discutat. Dar de ce se ajunge aici?
Societatea noastra este bazata pe principii morale si pe tot felul de povesti care claseaza indivizii castigatori drept buni iar pe ceilalti drept rai. (Drept este ca societatea aceasta a noastra chiar are nevoie de modele …) Astfel, campionii au fost asociati implicit cu niste super-oameni si eroi ai timpurilor noastre; repere de viata.
Asadar campionii, si mai ales aceia care au fost repetitivi cu anii (vezi Schumacher, Armstrong, Rossi, Taylor, O’Sullivan, Loeb, Phelps etc.) ajung (impinsi de toata lumea si mai ales de cea a banului) la un moment dat sa fie considerati si sa sa se considere (si poate pe buna dreptate pana la urma dpdv sportiv) mai presus decat altii. In fond, ei sunt adulatii momentelor de glorie. Apreciati si admirati de toata lumea pentru performantele reusite … nu prea se stiu sacrificiile sau natura omului respectiv. Prin urmare, acel fel de a fi a acelui om nu prea conteaza. Ei sunt cum sunt si sunt apreciati! Asa se aduna capital moral uneori nejustificat pentru campionii lumii noastre.
Ce se intampla insa in momentul in care apar pretendentii la titlu? Ei bine aceeasi lume preseaza suplimentar. De ce? Pentru ca lumea are nevoie mereu si mereu de noi si noi repere. Niciodata nu este suficient un singur erou… cum ar putea el singur face fata tuturor relelor din lume?! Sau daca tot respectivul campion se vrea super-campionul… atunci sa o dovedeasca! Campionul ajuns in acea pozitie ajunge la un moment dat sa se intrebe ce nu a facut bine din moment ce el duce aceeasi lupta, doar ca acum el nu mai este la fel de apreciat in continuarea drumului sau.
Crahul psihologic poate sa survina in orice clipa. Reactiile nu intarzie sa apara. Unii reusesc sa treaca peste mai bine, mai elegant, altii nu. Eroul ce fusese se dovedeste a nu mai fi chiar acel erou dorit de lume. Avem nevoie de altul, evident!
Lumea noastra cea morala judeca imediat si claseaza mai repede decat tine minte meritele unui campion. E bine? E rau?
Tin la natura mea de observator al lumii acesteia in care traiesc si prefer sa nu judec.

Cum a ajuns Campionul in Pata razleatza? Ultima intamplare de la semifinalele Campionatului mondial de darts PDC.


Did you like this? Share it: